Îmbrăcămintea de protecție de nivelul C1 este adecvată atunci când riscul potențial este relativ redus. Îmbrăcămintea de protecție de nivelul C1 asigură o protecție minimă și nu este adecvată pentru utilizare în cazul manevrării pesticidelor concentrate. Aceasta poate fi folosită ca îmbrăcăminte de protecție de bază împreună cu alte articole atunci când riscul potențial este relativ mai ridicat. Îmbrăcămintea de protecție de nivel C2, inclusiv cea de protecție parțială pentru corp, este potrivită în cazurile în care se determină că protecția necesară trebuie să fie mai ridicată decât cea furnizată de îmbrăcămintea de protecție de nivel C1.

În general, îmbrăcămintea de protecție de nivel C2 oferă un echilibru între confort și protecție. Această îmbrăcăminte nu este adecvată pentru utilizare în cazul manevrării pesticidelor concentrate. Poate fi folosită ca îmbrăcăminte de protecție de bază împreună cu alte articole atunci când riscul potențial este relativ mai ridicat.

Îmbrăcămintea de protecție de nivel C3, inclusiv cea de protecție parțială pentru corp, este potrivită în cazurile în care se determină că riscul potențial este ridicat. În ceea ce privește combinezoanele de nivel C3, sunt necesare măsuri de precauție precum utilizarea pentru durate scurte de timp, deoarece combinezoanele pot genera o căldură excesivă conducând la epuizare și stres termic. Îmbrăcămintea de protecție de nivel C3, inclusiv cea de protecție parțială pentru corp, este potrivită atât pentru manevrarea pesticidelor diluate, cât și a celor concentrate.

Este necesară evaluarea riscului întâmpinat în funcție de toxicitatea produsului fitosanitar (a se consulta eticheta acestuia) și de gradul de expunere a operatorului. De exemplu, este evident că gradul de expunere a operatorului va fi mai ridicat în cazul pulverizării aeriene cu ajutorul unui tractor cu cabină deschisă decât în cazul pulverizării manuale cu manetă.

Exigențe referitoare la articolele de îmbrăcăminte de protecţie chimică care oferă o protecţie limitată împotriva produselor chimice lichide (echivalent de tip 6), inclusiv articolele de îmbrăcăminte care protejează numai anumite părți ale corpului (Tip PB [6]).

Această normă specifică exigențele minimale referitoare la îmbrăcămintea de protecţie chimică cu folosire limitată sau refolosibile care oferă o protecţie limitată. Articolele de îmbrăcăminte protecţie chimică cu folosire limitată sunt concepute pentru a fi folosite in caz de probabilă expunere la pulverizări ușoare, aerosoli lichizi sau pe bază de presiune, la ușoare improșcături, împotriva cărora nu este necesară o barieră totală împotriva pătrunderii de lichide (la nivel molecular).

ÎMBRĂCĂMINTE DE PROTECȚIE CU DISIPAREA SARCINII ELECTROSTATICE

Acest standard european precizează cerințele legate de materiale și de proiectarea hainelor de protecție pentru disiparea sarcinii electrostatice, utilizate în completarea unui sistem de împământare, cu scopul de a împiedica descărcările electrice cu provocarea de incendii. ATENȚIE : aceste cerințe se pot dovedi insuficiente în atmosferele inflamabile bogate în oxigen. Această normă nu se aplică în cazul protecției împotriva tensiunilor din rețeaua electrică.

Deseori este necesar controlul pe persoane a electricității statice indezirabile.

Potențialul electrostatic poate avea, într-adevăr, consecințe grave asupra personalului, deoarece acesta poate fi suficient de mare pentru a provoca descărcări electrice cu scântei periculoase.

După evaluarea riscurilor, purtarea hainelor de protecție cu disiparea sarcinii electrostatice se poate dovedi necesară. Utilizarea hainelor certificate conform normei EN1149-5 este în acest caz obligatorie.

Directiva ATEX 1999/92/CE, Anexa II-A-2.3, cere ca lucrătorii să fie echipați cu haine de lucru din materiale care nu produc descărcări electrostatice cu potențial de aprindere a atmosferelor explozive.

Potențialul electrostatic poate afecta, de asemenea, materialele sensibile la descărcările electrice.
Astfel, îmbrăcămintea antistatică este frecvent utilizată în uzinele de producție de echipamente electronice, de exemplu montajul de dispozitive semiconductoare. Sunt utilizate de asemenea în unități cu atmosferă controlată, cum ar fi atelierele de vopsitorie auto, cu scopul de a evita emisia de particule ce se pot depune pe vopseaua caroseriilor.

Disiparea sarcinii antistatice poate fi realizată printr-un tratament care limitează formarea sarcinilor electrostatice, sau prin adăugarea de fibre de carbon sau metalice. Persoanele care poartă îmbrăcăminte de protecție cu disiparea sarcinii electrostatice trebuie obligatoriu să fie echipate cu un mijloc de împământare cu o rezistență mai mică de 10 ⁸ Ω, de exemplu, purtarea de încălțăminte adecvată, precum încălțămintea de siguranță indicată în norma EN ISO 20345, sau orice alte mijloace adecvate.

ÎMBRĂCĂMINTE DE PROTECŢIE IMPOTRIVA CLIMATELOR RĂCOROASE

Această normă specifică exigentele şi metodele de testare a performanţei articolelor de îmbrăcăminte (veste, bluze, geci, pantaloni) de protecţie împotriva climatelor răcoroase.

Aceste articole de îmbrăcăminte folosite la o temperatură joasă moderată (-5°C şi mai mult) pentru a proteja împotriva răcirii locale cutanate nu sunt folosite numai pentru activitați in exterior, ca de exemplu in construcții; ele pot servi de asemenea activitaţilor din interior, ca de exemplu in industria alimentară.

In aceste cazuri nu este mereu necesar ca aceste articole de îmbrăcăminte să fie făcute din material impermeabil sau etanş la apă. Exigenţa corespunzatoare este prin urmare lăsată la alegere, prin prezenta Normă.

X : Clasa de rezistenţă termică, Rct

X : Clasa de permeabilitate la aer, AP

X : /cler al articolului de îmbrăcăminte (Opţional)

X : Clasa de rezistenţa la pătrunderea apei WP (Opţional)

ECHIPAMENT CU VIZIBILITATE RIDICATĂ PENTRU SITUAȚII DE RISC MEDIU

Acest standard specifică exigențele referitoare la echipamentele cu vizibilitate ridicată sub formă de îmbrăcăminte sau dispozitiv, ce pot semnala vizual prezența utilizatorului.

Echipamentul cu vizibilitate ridicată are ca scop asigurarea vizibilității purtătorului în situații de risc redus sau mediu în orice condiții de iluminare pe timp de zi și/sau în cazul iluminării cu farurile sau proiectoarele aferente vehiculelor pe întuneric. Acest standard nu se aplică în cazul situațiilor cu risc ridicat care sunt acoperite de standardul EN ISO 20471.

Suprafață minimă în m² pentru tipurile B1 și B2 :

Suprafață minimă în m² pentru tipul A, B3 și AB :

Acest standard precizează cerinţele şi metodele de testare ale îmbrăcămintei de protecţie neventilate împotriva contaminării radioactive cu particule.

Îmbrăcămintea de acest tip este concepută pentru a proteja doar corpul, braţele şi picioarele persoanei care o poartă, dar poate fi utilizată şi cu accesorii care protejează alte părţi ale corpului persoanei care o poartă (de exemplu, cizme, mănuşi, aparat de protecţie respiratorie - APR).

Îmbrăcămintea este clasificată în funcţie de factorul de protecţie nominal (raportul dintre concentraţia de particule de testare în atmosfera înconjurătoare şi concentraţia de particule de testare la interiorul îmbrăcămintei) stabilit în raport cu scurgerea totală spre interior (raportul dintre concentraţiile de particule de testare la interiorul îmbrăcămintei şi la interiorul camerei de testare).

Clasele sunt următoarele:

PROTECŢIE FOLOSITĂ PENTRU SUDURĂ ȘI TEHNICI CONEXE

Acest standard specifică exigențele de performanţă a îmbrăcăminții de protecţie destinată operatorilor de sudură şi tehnici conexe, care prezintă riscuri comparabile.

Acest tip de îmbrăcăminte de protecţie are ca scop să-l protejeze pe cel care o poartă împotriva micilor proiecții de metal topit, la contactul de scurtă durată cu o flacără, precum şi împotriva radiațiilor ultraviolete. Este destinat să fie purtat la temperatură ambiantă, în mod continuu, până la 8 ore.

MAIVE2
	EN ISO 11611
	A1 Test

ÎMBRĂCĂMINTE DE ÎNALTĂ VIZIBILITATE

Acest standard specifică caracteristicile pe care trebuie să le aibă îmbrăcămintea de protecţie având drept scop semnalarea vizuală a prezenței utilizatorului, pentru a-l detecta şi a-l vedea bine in situații periculoase, in toate condițiile de luminozitate, de zi şi de noapte, in lumina farurilor.

Există trei clase de îmbrăcăminte de semnalizare. Fiecare clasă trebuie să aibă suprafețe minime de materiale vizibile, care constituie îmbrăcămintea. Cu cât clasa este mai ridicată, cu atat îmbrăcămintea este mai vizibilă:

Marcaj : 

X : Clasa suprafeței de vizibilitate a îmbrăcăminții (de la 1 la 3)

EN ISO 20471  

2
Max. 25x

EN ISO 20471

2 : Clasa suprafeței de vizibilitate a îmbrăcăminții ( de la 1 la 3 )

Max. 25x : Marcare opțională, numărul maxim de spălări autorizate pentru acel model
În acest exemplu: 25 spălari maxim ( a se vedea indicarea temperaturii de serviciu de pe eticheta îmbrăcăminții ).